Băile Govora

Băile Govora este un oraș din județul Vâlcea, situat în Depresiunea subcarpatică Govora, la 20 km sud-vest de Râmnicu Vâlcea. Stațiunea balneoclimaterică, atestată documentar din 1488, este renumită pentru apele minerale sulfuroase, bicarbonat-calcice-magneziene și iodurate, precum și pentru microclimatul favorabil creat de pădurile de fag, molid și pin din împrejurimi. Orașul cuprinde localitățile componente Curăturile, Gătejești și Prajila, constituind o oază de liniște și sănătate în nord-estul Olteniei.

Date Geografice

Coordonate geografice	45°04′48″ N, 24°10′47″ E (45.08, 24.1797)
Altitudine	314 m (360–380 m altitudine medie localități componente)
Județ	Vâlcea
Suprafață	2,2 km²
Populație (2010)	2.887 locuitori
Densitate	1.312,3 loc./km²
Cod poștal	245200
Fus orar	UTC+2 (EET), vară UTC+3 (EEST)
Prefix telefonic	0250
Vecinătăți	Stoenești (4,2 km), Păușești (5,1 km), Pietrari (5,4 km), Mihăești (7,6 km), Ocnele Mari (9,5 km), Băbeni (12,1 km)

Relief

Orașul se află în Depresiunea subcarpatică Govora, o depresiune intrașubcarpatică alungită est-vest, situată la contactul dintre Subcarpații Getici și Depresiunea Olteniei. Relieful este preponderent colinar, cu dealuri cuierate (Dealul Baba-Floarea, Stogul, Creasta Stogului) separate de văi largi șișele râurilor Govora și Hința. Pădurile de fag, molid, pin și salcâm acoperă majoritatea versantelor, asigurând un microclimat ozonizat și protejare împotriva vânturilor.

Climă

Clima este temperat-continentală de tranziție spre oceanică (clasificare Köppen: Cfb – climă oceanică cu vară temperată). Verile sunt racoritoare (media iulie ~19–20 °C), iernile moderate (media ianuarie ~−2…−3 °C), iar precipitațiile anuale depășesc 800 mm, cu maxim primăvară-toamnă. Aerul curat, bogat în ioni negativi și aeroioni, împreună cu concentrația ridicată de aerosoli minerali din apele termale, conferă stațiuniipecificul bioclimatic curativ, recomandat în afecțiunile reumatice, respiratorio-cardio-vasculare și nervoase.

Populație și demografie

An	Populație
1930	910
1948	1.156
1956	1.590
1966	2.189
1977	2.749
1992	3.023
2002	2.868
2007	2.920
2010	2.887

Populația a crescut constant până la 1992 (vârful de 3.023 locuitori), urmată de o ușoară scădere datorată migrației interne și a scăderii ratei naturale de creștere. Majoritatea populației este de etnie română, confesie ortodoxă. Orașul funcționează ca centru balnear dezonat, populația fluctuanță (turists, curativi) dublând adesea numărul localnicilor în sezon.

Istorie

Primele atestări documentare dată de 1488, când localitatea Govora este menționată în documente domnești ale lui Vlad Călugărul. Apele minerale erau cunoscute și exploatate de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prima analiză chimică fiind realizată în 1837 de chemistul austriac J. G. Rath. Între 1881–1882 se construiesc primele clădiri de bai și cazare, iar în 1910 stațiunea este preluată de „Societatea Govora-Călimănești”, care modernizează infrastructura: se ridică Hotelul Palace (1911–1914), Hotelul Ștefănescu (1900–1902), Pavilionul Central de Băi (1911–1912, arh. Ernest Doneaud) și se amenajează Parcul Balnear (20,5 ha). După 1918, Băile Govora devine stațiune regale, fiind frecventată de familia regală și personalități politice (I. C. Brătianu, N. P. Zorileanu). În perioada interbelică se construiesc vile, pensiuni și sanatorii. După 1948, stațiunea este naționalizată, extinzându-se capacitatea de tratament și cazare. După 1989, prin proiecte cu fonduri europene (peste 10 mil. euro), s-au reabilitat clădirile istorice, aleile de promenadă, sistemul de iluminat și bazei de tratament balnear.

Mănăstirea Govora, întemeiată în secolul al XV-lea de vornicul Neagoe (tatăl lui Neagoe Basarab), reprezintă cel mai vechi monument medieval din zonă, fiind legată de tipărirea primei cărți românești (Cazania de la Govora, 1640–1643) la tipografia mănăstirii. Pe lângă mănăstire, biserica de lemn Sf. Nicolae din Govora Sat (sec. XVIII) și vila Alexandru Iliescu (astăzi sediul Muzeului de Arheologie) completează patrimoniul istoric.

Obiective turistice

Hotelul Palace – monument istoric

Clădire emblematică a stațiunii, construită între 1911–1914 în arhitectură neoromână cu elemente Brâncovenești, situată în învelișul Parcului Balnear. Dispune de 120 de locuri de cazare, sală de festină, restaurant, bazin interior, saună și sală de fitness. Fațadele decorate cu arce brâncovenești, coloane de piatră și ferestre bifore îl recomandă ca punct de referință al arhitecturii balneare interbelice. A găzduit personalități ale epocii (regi, miniștri, scriitori) și funcționează continuu ca hotel de curative.

Pavilionul Central de Băi

Erudit între 1911–1912 după planurile arhitectului Ernest Doneaud, Pavilionul se află pe o terasă largă marginită de râul Hința. Architecturele sale combine stilul neoclasic cu elemente Art Nouveau: ferecate ogivali, fronton triangular, pilastri canelurați. În interior funcționează cabine de bai de abur, bai de scaun, inhalării și hidroterapie, alimentate direct de la izvoarele minerale Ferdinand și altele. Clădirea este monument istoric și reprezentă inima funcțională a stațiunii.

Izvorul Ferdinand

Situat în Parcul Balnear, pe malul drept al râului Hința, în zona cea mai bogată în ape minerale sulfuroase. Băile Govora este a doua stațiune din Europa (după Aix-les-Bains, Franța) unde coexistă două tipuri de ape minerale: sulfuroase și bicarbonat-calcice-magneziene. Izvorul Ferdinand debitează apă sulfuroasă, bogată în ion iodură, cu temperatură de 16–18 °C, utilizată în bai, inhalări și cură de băut. Paviliunul izvoarelui, cu cupolă de sticlă și mozaic, datează din perioada interbelică.

Mănăstirea Govora

Întemeiată în secolul al XV-lea (înainte de 1500) de vornicul Neagoe, părinte al lui Neagoe Basarab, mănăstirea a găzduit tipografia unde s-a tipărit Cazania lui Varlaam (1643) – prima carte tipărită în limba română pe teritoriul României. Biserica mănăstirii, pictată de Dobromir Junge (1652), păstrează pictură murală de valoare și iconostas de lemn sculptat. Complexul monahal a fost restaurat după 1990 și funcționează astăzi ca mănăstire de munci.

Muzeul de Arheologie și Artă Religioasă „Gheorghe Petre”

Așezat în fostă Vila Alexandru Iliescu (str. Tudor Vladimirescu nr. 109), muzeul găzduiește colecția fondată de pr. prof. dr. Gheorghe Petre-Govora: peste 4.000 de piese arheologice (paleolitic, neolitic – cultura Criș, Coțofeni, epoca bronzului – culturile Glina, Orlești, Verbicioară, epoca fierului, epoca geto-dacică, daco-romană), artă bisericească (icoane pe lemn și sticlă, cruci, vase liturgice) și carte veche românească (Cazania lui Varlaam 1643, Pravila Mare de la Târgoviște, Biblia lui Șaguna 1858, Liturghier tipărit de Antim Ivireanul 1713). Muzeul este unic în zona subcarpatică prin amplitudinea și diversitatea colecției.

Centrul Cultural „Virginia Andreescu-Haret”

Clădire istorică (fostul cinematograf), amplasată la 50 m de strada Tudor Vladimirescu, înscrită în lista monumentelor istorice împreună cu ansamblul Parcului Central. Funcționează ca centru cultural, sala de spectacoli, expoziții și conferințe, găzduind festivaluri locale („Serile de vară la amfiteatru”) și evenimente naționale. Arhitectura neoclasică, cu fațadă simetrică și fronton decorat, evoca epoca de aur a stațiunii interbelice.

Personalități

Gheorghe Petre – Govora (23 aprilie 1910, Orlești, Vâlcea – 2012, 102 ani) – preot ortodocs, arheolog, teolog, istoric al culturii. A slujit parohia Sf. Nicolae din Govora Sat peste 60 de ani. A fondat Căminul Cultural Govora (1932) și Muzeul de Arheologie și Artă Religioasă (1973), adunând peste 4.000 de piese care atestă continuitatea locuirii umane de la paleolitic până azi. Membru al Institutului de Tracologie, a prezentat la numeroase simpozioane naționale comunicări despre Limes Alutanus, culturile neolitice și bronzului din Oltenia. A publicat 5 cărți și peste 100 de articole științifice. Decorat cu titlul „Drept între Popoare” (2004, Yad Vashem) pentru salvare de evrei în Transnistria. Cetățean de onoare al județului Vâlcea (2010).

Valentin Dolfi (n. 3 august 1961, Râmnicu Vâlcea) – poet, prozator, cercetător, publicist, bibliotecar la Biblioteca Orășenească din Băile Govora. Autor de volume de poezie și proză, colaborator la reviste literare naționale, animator al vieții culturale locale prin cluburi de lectură și premii literare județene. A contribuit la promovarea patrimoniului cultural al stațiunii și la educația tinerilor cititori.